Despre sclipici, lipsa de ocupatie si artificii

Ieurovizion, Muzica

Cobor din avion si vad un afis gigant cu “Celebrate Diversity”, iar in acel moment ochii meu au un orgasm de care nu au mai avut parte vreodata. E 4 dupa-masa, ma uit in stanga si-n dreapta intr-un ritm usor alert. Nu e nimeni in jur, iar eu cu prietenul meu realizam ca ar fi bine sa iesim cat mai repede de acolo si sa ne luam odata acreditarile. Ah, Ucraina!

In 2010 s-a intamplat. Aveam 11 ani si traiam o viata obisnuita, de copil usor prostanac. Totusi, muzica cheezy si artificiile erau guilty pleasures inca de atunci, oricat as vrea sa le neg. It all started cand melodia cu versuri “Te-am urmarit peste tot /  Mi-am cumparat pana si chiloti albastri” cantata de o fata de 18 ani, a castigat. Si momentele din clipul de mai jos m-au mai convins. 


Ies la tigara, fredonand Yodeleiooo. A doua semifinala e gata si Romania s-a calificat in finala. La cativa metri e favoritul din acel an, care ajunsese in Kiev ultimul din cauza problemelor de sanatate. Fani si jurnalisti merg la el rugandu-l sa faca poze si el refuza. Incep sa-l sufar din ce in ce mai putin.

Dupa petrecerea televizata, are loc Euroclub, unde cu toate ca vin toate natiile posibile, ii deosebesti usor dupa steagurile pictate pe fata. Un club numai cu piese de la Eurovision. Ce poate fi mai bun de atat? Cireasa de pe tort e cand pe la 2 noaptea incepe piesa vecinilor de peste Prut, Hai la Hora din Moldova si fanii pocesc o romana, fara sa aiba habar ce canta. Tot la Euroclub are loc si WiwiJam, petrecerea celui mai mare blog de Eurovision. Pe langa concurentii din 2017 care isi canta piesele, mai vin si invitati surpriza. Sunt la tigara (da, pe atunci inca eram fumator si multe povesti incep cu “la tigara”) cand aud dinauntru Spying on you undercover, drinking coffee with your mother / Am I getting closer?. Fug sa o vad pe blonda care a reprezentat Finlanda in 2013, care canta Marry Me. Dupa performance, dau din coate pana reusesc sa facem o poza. Apuc sa exclam “You slay, queen!” si sunt tras de alt nebun care nu mai suporta sa astepte. Il inteleg.

Ai Evaluarea Nationala si tu doar Eurovision visezi! Eu ce sa fac daca profesorii au pus tezele chiar in Eurovision Week? Doar nu-i vina mea. Oricum este greu sa reintri in ritmul alert pre-examen cand suferi de Post Eurovision Depression. Cum sa faci variante cand Mei Finegold (Israel 2014) nu se calificase in finala?!

E ziua finalei. Sunt in fan zone, alaturi de multi psihopati ca mine. Am fost in sala la finala Jury Show, iar la asta nu am mai prins bilete. Ne uitam la un ecran imens si stam in al doilea rand. Dupa ce toti artistii canta, vine momentul cel mare: voturile. Cand Portugalia primeste primul set de 12 puncte ma cufund dezamagit. Stiu ce urmeaza. Doar atunci observ cine sta la 1 metru distanta de mine: Eldar, castigatorul ESC din 2011! Imi pica fata si imi face semn de șșș, pentru a nu fi asaltat. Tac si cand ia Portugalia 12 puncte ne uitam dezamagiti unul la altul. 

Salvador castiga si cand primeste trofeul simte nevoia sa imprastie niste hate, ca “este o victorie pentru muzica, intr-o perioada dominata de muzica fast-food si artificii”. De prost gust discursul, dar Karma isi face treaba: urmatorul an, el e obligat sa-i inmaneze trofeul Nettei, a carei melodii e cu artificii, sunete de gaina si versuri precum “I’m not your toy / You stupid boy”. Asta-i spiritul Eurovision!


Stefan Hadar

Îmi plac glumele seci, muzica, Eurovisionul și ceaiul de fructe. Scriu despre muzică și alte prostii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *